Fireste ca discutia aceasta
poate fi considerata un subiect tabu (tabu!? Da tabu la cate interviuri pe
minut au loc pe lumea asta) avand in vedere mai multe aspecte legate de felul de a fi al fiecaruia dintre noi, la
job description, la nivelul la care trebuie sa ne ridicam sau de ce nu sa ne
coboram cand vine vorba de un interviu. Tocmai de aceea anumite opinii pot
parea subiective, insa au fost special mentionate; pentru ca se stie,
perfectiunea nu exista in materie de om ci mai degraba omul invata din greseli
- ale sale sau de ce nu ale altuia. (important e sa iti fie impartasite si tie)
In primul rand trebuie sa stim
ca la interviu trebuie sa avem un comportament exemplar si sa raspundem cat mai
précis la intrebarile puse - nu neaparat sincer-insa aici trebuie avuta o
atentie sporita. Daca spunem o minciuna la interviu, va trebui sa fim atenti sa
o spunem si a doua oara, in situatia in care intrebarea evaluatorului este pusa
intr-o alta forma. Ceea ce este foarte important este ca minciuna sa fie spusa
in ceea ce privesc aspectele personale, felul nostru de a fi, etc. O minciuna
nu trebuie niciodata spusa la interviu atunci cand intrebarea evaluatorului
este legata de ce stim sa facem, ce cunostinte avem in anumite domenii s.a.m.d
si asta pentru ca, in situatia in care suntem pusi sa exemplificam sau de ce nu
sa punem in practica cele spuse, o putem “da in bara”. De altfel este bine
cunoscut ca minciuna de cele mai multe ori are picioare scurte. Pentru a evita
raspunsurile la astfel de intrebari, este bine sa incercam sa le ocolim. Cum
vine asta? Pai foarte simplu: daca suntem intrebati spre exemplu daca stim sa
lucram in DCML si noi habar nu avem ce inseamna, un raspuns fair ar fi ca nu
stim sa lucram intr-un astfel de program insa suntem dispusi sa invatam, avand
in vedere ca stim déjà sa lucram in MCL si CM.
Insa hai sa vorbim strict
ipotetic. Sa spunem ca la un moment dat te suna cineva de la o companie
importanta de asigurari. Iti propune o pozitie ce nu necesita in mod neaparat
experienta in domeniu, insa ei considera ca tu ai fi potrivit(a) pentru
aceasta, avand in vedere cele mentionate in CV. Este foarte important sa pari
interest (asta daca nu esti) si sa incerci sa afli cat mai multe lucruri despre
acea pozitie. Evident ca intrebarile pe care le pui (2 -3 la numar ar fi
suficiente la interviul telefonic – interviu
telefeonic ce de cele mai multe ori vorbeste o piti cu vocea mai mult sau mai putin
bengoasa, insa nu atat de inteligeanta pe cat se vrea sa para a fi, asta pentru
ca asta face zilnic, respecta niste tipare, tipare pe care daca I le incalci ii
pierde din inteligenta) trebuie sa fie pertinente si sa nu sune niciodata de
genul: Si..salariul, salariul, cat e salariul? Sau As putea lucra la lucrarea
de licenta in timpul programului? Trebuie stiut ca daca vei pune astfel de
intrebari, fara a fi nici macar angajatul lor, vei pica testul din start si
nici macar nu vei avea posibilitatea de a fi chemat(a) la interviu (de cele mai
multe ori marile companii fac recrutarea personalului prin departamentul HR sau
apeleaza la firme “specializate “in domeniul recrutarilor iar pana a fi efectiv
angajatul lor va trebui sa treci printr-o serie de teste de cunostinte
generale, psihologice, etc., 2-3 interviuri eliminatorii, apoi interviu final –
in care se va stabili cel mai probabil si salariul tau.)
Urmeaza stabilirea interviului face to face. (asta daca nu
trebuie sa dai ceva teste inainte, teste pe care va trebui sa le treci,
evident) La interviu, (se poate sa fie primul din 3 sau ma rog, in functie de
politicile de recrutare a companiei) de cele mai multe ori cand treaba e
serioasa, dai de 1,2 sau chiar 3 persoane (piti de fel sau chiar nesatisfacute,
mai rar nesatisfacuti)ce te bombardeaza cu tot felul de intrebari, care mai
decare mai…”interesante” – la un moment dat te intrebi si tu daca le spui
adevarul sau nu, tot ce trebuie sa faci e sa ii aburesti, asta sa isi dea ei
seama cu cine au de a face; daca le-ai placut, (adica daca i-ai aburit destul
sau nu) ai sanse sa mergi mai departe..daca nu, NU! Ti se spune ca nu ai
implinit criteriile cautate de angajator si ca vei ramane in baza lor de date
iar in situatia in care va aparea un post ce ti se potriveste, te vor contacta.
De aceea in cadrul primului interviu va trebui sa fii PERFECT, sa ai Karisma si
de ce nu putin flirt, pentru a persevera. (gen si marmota invelea ciocolata)
Insa, sa spunem ca nu te
regasesti in situatia 2, adica cea neplacuta in care te anunta de obicei la 1
saptamana prin telefon ca nu esti la nivelul companiei lor, si vei merge la al
doilea interviu din cadrul aceleiasi companii…Ei bine.. lucrurile difera.. ai
sansa sa dai peste CEO ok la prima vedere, ok din cele mai multe puncte de
vedere, sau ai sansa sa NU! Personal am dat peste un CEO “asa nu”, de origine
italiana..intr-adevar compania pe care o reprezenta facea parte dintr-un grup
de companii si cifra lor de afaceri era considerabila..insa cand vezi astfel de
oameni..mai bine fugi cat te tin picioarele, lucru pe care l-am si facut de
altfel…Nu ii pot contesta abilitatile, insa in momentul in care vii cu o
atitudine de boss, cu picioarele pe birou, tragand din trabuc cu disperare si
asteptand probabil sa fie si pupat in cur, asa cum multi isi doresc de altfel,
vorbind o englezotaliana de 2 lei 50, parca te cam lasa rece.. si nu spun ca
reusisem sa obtin salariul dorit! Salariu ce nu reflecta neaparat atributiile
postului – era mai mare raportat la ce aveam de facut… Insa nu regret ca am
plecat fara a accepta oferta lui, cu toate ca poate as fi avut de invatat
destul de multe lucruri pe care nu le stiam la acel moment si poate nici acum
nu le cunosc... bomba acestei istorisiri abia acum urmeaza! ironia sortii a
facut ca la 2 luni dupa ce le-am refuzat oferta sa ma intalnesc cu insusi
CEO-ul acelei companii unde credeti? In aeroport la Roma, ba chiar am zburat in
acelasi avion spre Bucuresti…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu